vineri, 20 iunie 2014
miercuri, 23 aprilie 2014
A OPTA TEORIE A APARITIEI VIETII
Șapte teorii despre originea vieții
A OPTA TEORIE A APARITIEI VIETII
In urma unor interesante descoperiri stiintifice, autorul acestor randuri a emis o noua ipoteza a aparitiei vietii. Aceasta teorie are la baza o serie de aspecte inedite in lumea cercetarii stiintifice.
In tre anii 1986-pana in prezent, autorul noii teorii a observat ca dimensiunea organitelor celulare, ori a granumului clorofilian este legata direct de valoarea 1 pana la 1/2 din lungimea undei absorbite cu precadere de acestea! Aceasta descoperire face ca pentru prima oara in istoria stiintei sa se afle despre legatura dimensionala dintre lungimile de unda din spectrul solar si dimensiunile organitelor celulare.
Astfel se explica de ce un organit celular este dimensional egal in toate tipurile de celule. Practic organitele celulare sunt antene de tip radio, care intra in rezonanta cu anumite linii de emisie intense din spectrul solar… In plus se dovedeste lesne ca exista o relatie directa intre evolutia vietii si evolutia spectrului electromagnetic al soarelui.
Numeroase dovezi vin in sprijinul acestei Teorii.
Enunt: Materia vie a aparut ca o consecinta a rezonantei dintre liniile de emisie puternice din mediu (spectrul solar, spectrul terestru…) si structurile atomice, moleculare, macromoleculare (ribozomi, ADN, R.E. granum clorofilian, mitocondrie…). Aceasta rezonanta are loc pe principiul calculului antenelor. Organitul rezonator (molecula… rezonatoare) are dimensiunea de 1 la 1/2 din cea a radiatiei cu care rezoneaza!
In natura se observa ca toate organitele, moleculele, macromoleculele au o anumita dimensiune si ca absorb o radiatie apropiata de cea a dimensiunii lor!
In tre anii 1986-pana in prezent, autorul noii teorii a observat ca dimensiunea organitelor celulare, ori a granumului clorofilian este legata direct de valoarea 1 pana la 1/2 din lungimea undei absorbite cu precadere de acestea! Aceasta descoperire face ca pentru prima oara in istoria stiintei sa se afle despre legatura dimensionala dintre lungimile de unda din spectrul solar si dimensiunile organitelor celulare.
Astfel se explica de ce un organit celular este dimensional egal in toate tipurile de celule. Practic organitele celulare sunt antene de tip radio, care intra in rezonanta cu anumite linii de emisie intense din spectrul solar… In plus se dovedeste lesne ca exista o relatie directa intre evolutia vietii si evolutia spectrului electromagnetic al soarelui.
Numeroase dovezi vin in sprijinul acestei Teorii.
Enunt: Materia vie a aparut ca o consecinta a rezonantei dintre liniile de emisie puternice din mediu (spectrul solar, spectrul terestru…) si structurile atomice, moleculare, macromoleculare (ribozomi, ADN, R.E. granum clorofilian, mitocondrie…). Aceasta rezonanta are loc pe principiul calculului antenelor. Organitul rezonator (molecula… rezonatoare) are dimensiunea de 1 la 1/2 din cea a radiatiei cu care rezoneaza!
In natura se observa ca toate organitele, moleculele, macromoleculele au o anumita dimensiune si ca absorb o radiatie apropiata de cea a dimensiunii lor!
In aceste conditii viata apare ca un fenomen de structurare pe mai multe nivele de rezonanta dintre spectrele electromagnetice intense si materia asa zis vie! Tocmai de aceea celulele eucariote au o structura din mai multe organite, capabile fiecare sa absoarba intens o anumita portiune a spectrului solar!
Analizand cu seriozitate datele existente, rezulta ca viata nu este doar aportul rezonantei spectrului electromagnetic cunoscut cu materia, ci se pare ca in natura avem o infinitate de posibilitati de rezonanta si in afara spectrului solar perceptibil, adica in lumea lungimilor de unde de dincolo de cele gamma si de cele radio!
Viata nu ar apare doar in limitele spectrului perceptibil, ci poate apare in orice lungime de unda, ori grupare de lungimi de unda electromagnetica…
Asta inseamna ca viata pe planeta noastra a fost doar o adaptare locala a unor structuri rezonante imperceptibile noua. Un exemplu ar fi si acea materie organica transmisa in cosmos de meteoriti…
Viata nu ar apare doar in limitele spectrului perceptibil, ci poate apare in orice lungime de unda, ori grupare de lungimi de unda electromagnetica…
Asta inseamna ca viata pe planeta noastra a fost doar o adaptare locala a unor structuri rezonante imperceptibile noua. Un exemplu ar fi si acea materie organica transmisa in cosmos de meteoriti…
Este insa posibil ca intre materia vie si cea nevie sa nu existe bariere, astfel ca am avea o singura forma de materie si ca Universul este o structura gigant de tip ecosistem! In sprijinul acestei idei avem virusii care sunt vii in celule si nevii in afara acestora!
Studiu realizat de Gh. Parascan
gheorgheparascan@gmail.com
gheorgheparascan@gmail.com
Multe din aceste idei au primit premii in sesiuni stiintifice si au fost publicate.
miercuri, 9 aprilie 2014
Gaurile negre nu exista
Astazi nimeni nu ne mai poate opri sa colindam prin cosmos.
Depinde doar de noi si cultura noastra sa intelegem lumea in care existam..
De la microunivers la macrounivers putem colinda cu privirea, in zona spectrului vizibil. Uneori avem la dispozitie imagini din spectrele ultraviolet si infrarosu. Trebuie spus insa ca universul poate fi privit in toate spectrele secventiale ale spectrului electromagnetic extins la infinit. Ceea ce avem astazi ca viziune cosmica, reprezinta doar a infinita parte.
Conform ideii ca la fiecare nivel secvential din spectrul electromagnetic universul arata cam la fel, ne asteptam ca la orice frecventa electromagnetica am fi sa observam cam ce observam si in spectrul vizibil. Creerul nostru interpreteaza insa diferit secventele electromagnetice. Daca in vizibil universul este cel cunoscut, in restul spectrului organismul nostru percepe universul electromagnetic ca: gust, miros, caldura...
Limitele universului a fost observat in infrarosu de catre satelitii specializati. De fapt nu sunt limite, ci sunt imagini ale spectrului caloric al universului. Cu siguranta ca nu acesta este capatul lumii cunoscute.
Marea problema a viziunii noastre despre lume este tocmai teoria gaurilor negre, care a dus la o serie de reprezentari aberante ale cosmosului.
Se spune ca in fiecare galaxie se afla in centrul ei cel putin o gaura neagra si ca aceasta se scurge in intunericul ei.
Realitatea ar putea fi cu totul alta. Asemeni conului unei furtuni, si galaxia ar avea o zona de liniste in centrul ei. Mai mult, este mai mult decat posibil ca daca in exterior galaxia sa se manifeste pregnent in spectrul electromagnetic din zona razelor gamma si pana la infrarosu, in centrul complexului galactic aceasta sa se manifeste in zone spectrale cu frecvente mult mai mari, ceea ce ar face ca sa observam toate ciudateniile cunoscute: stele ce se rotesc in jurul a nimic cu viteze enorme, goluri inconjurate de nori luminosi...
In conceptul astronomiei actuale, gaurile negre sunt interpretate ca un amalgam de notiuni gravitationale. Ideea ca gravitatia poate atrage intr-un punct pana si lumina este o aberatie. In primul rand orica hiperatractie gravitationala spre un punc ar modifica lungimile de unda ale luminii si acestea ar fi lungimi de unda subatomice dimensional. Deci nu am mai vorbi despre lumina.
Despre gravitatie nu stim decat foarte putin. O formula a atractiei universale si o observatie ca toate corpurile se atrag intre ele!
O aberatie care ne da batai de cap. In primul rand ca observam ca materia se compune din materiale cu densitati diferite, ceea ce face ga gravitatia, atractia sa fie egala cu antigravitatia, cand substantele au densitate mai mica. Aerul este atras de Pamant daca este rece, dar este respins daca este cald. Toate corpurile au o densitate anumita. Asta face ca gravitatia in sensul clasic sa fie doar imaginea unui om lipit de suprafata Pamantului.
Incalzind corpurile ne jucam cu asa zis gravitatie si antigravitatie. Faptul ca in exteriorul planetei exista spatiul numit vid, de o densitate mai mica, nu ne da dreptul de a desconsidera importanta acestuia.
Se pare ca gravitatia este o miscare de echilibrare a materiei in cosmos dupa densitate!
De aceste aspecte stiu sa se foloseasca din plin pestii. Acestia urca si coboara in apa, modificand volumul pentru a obtine o variatie a densitatii medii a corpului lor! Cum ar arata teoria gravitatiei pentru pesti? Nu ar mai semana deloc cu viziunea noastra.
Curgerea apei este o miscare orbitala cosmica si nu un simplu accident de relief!
Un interesant exemplu de studierea gravitatiei este si curgerea apei pe suprafata Pamantului.
Apa curge in meandre. Aceste meandre au ca origine doar relieful si terenul mai mult sau mai putin supus dizolvarii chimice? Cel putin pana in prezent aceasta este viziunea savantilor. Apa ar curge in meandre doar faptului ca intalneste in cale un bolovan, denivelarilor reliefului si chimiei solului.
Dar toate acestea nu explica de ce nu avem si curgeri liniare, de ce in canalele artificiale drepte apa are tendinta de a curge meandrat...
Avem in fata cea mai gra problema a fizicii: curgerea fluidelor! Inca nu exista o teorie care sa explice aceasta curgere.
Avem insa legea fizicii care ne spune ca prin franarea unei miscari uniforme se obtine o abatere laterala. Iata asadar un inceput al explicarii curgerii fluidelor in natura. Apa in cadere libera pe un teren in panta sufera o anume franare, fapt ce face ca ea sa devieze. Devierea este succesiva din doua cauze posibile: planul de curgere pe un unghi unic de cadere si curgerea orbitala (o meandra stanga si o meandra dreapta echivaleaza cu o orbita asemanatoare celor planetare). Apa practic orbiteaza in jurul unui centru (linia planului inclinat de curgere). Linia planului inclinat de curgere a apei seamana cu rolul Pamantului, in jurul caruia se invarte Luna! Luna in acest caz este apa noastra care curge pe suprafata Terrei.
A continua sa credem ca apa curge meandrat din motive pur geografice, este o prostie...
Dovezi ale curgerii meandrate a apei conform legilor miscarii uniforme in medii cu frecare.
1. O meandra stanga si o meandra dreapta alcatuiesc o unitate meandrala echivalenta orbitei de tip planetar.
2. Pietrisul acumulat se afla permanent pe linia mediana a meandrelor. Daca trasam o linie centrala peste meandre, aceasta contine zona cu maxim de depuneri de pietris si in care se executa lucrarile de exploatare. Aceasta linie mediana este de fapt similara cu un centru (Exemplu Pamant), iar apa este materia care se invarte in jurul acestuia (exemplu Luna).
3. Conform legilor miscarii supuse franarii, apa cand se curbeaza in meandre, daca volumul ei este constant, nu mai supune malul la eroziune! Ceea ce pare a fi eroziune, maluri inalte, este in fapt o stare de echilibri fara eroziune intre apa si sol. Eroziune apare in conditiile fluctuatiei volumului apei, caz in care se modifica unitatea meandrala, adica:
La volum mic meandrele descresc in dimensiune si apare eroziunea retractiva a meandrelor
La volum in crestere a apei, meandrele cresc, la fel si unitatea meandrala, si creaza eroziunea extensiva a malurilor.
Cele doua tipuri de eroziuni au loc din simplul motiv ca modificand volumul apei pe acelasi ungi de scurgere, raportul dintre volumul apei si linia mediana a unitatii meandrale este neschimbat!
Eroziunea are loc atat timp cat este necesar ca volumul apei curgatoare sa fie in permanenta in echilibru cu dimensiunea unitatii meandrale, adica raportul dintre ele sa ramana neschimbat!
De fapt putem aplica cu brio toate legile atractiei corpurilor, calculul orbitelor planetare si pentru banala curgere a apei la nivelul solului, adica curgerea fluidelor!
Aceste date fac parte din fizica viitorului!
Ramane la latitudinea cititorului daca se limiteaza la explicatiile puerile ale stiintei contemporane, ori vrea mai mult de atat!
marți, 8 aprilie 2014
Cum arata lumea in interpretare electromagnetica
Tot ce primim din mediu se rezuma la actiuni ale spectrului electromagnetic. Acest camp este se pare infinit pe axa densitatilor (intensitatilor), cat si a frecventelor.
Universul electromagnetic este constituit din sfere concentrice, simultane spatial, dar diferentiate prin undele de lungimi diferite. Cum legile fizicii ne spun ca doua unde electromagnetice de lungimi diferite nu interactioneaza intre ele, rezulta ca lumea este constituita din spatii simultane, dar independente. Aceste spatii sunt monocrome si au fiecare o anumita lungime de unda predominanta ce o populeaza. Avem de fapt o ierarhie de universuri paralele, monocrome, independente si simultane spatial.
Fiecare dintre aceste asa zis universuri paralele este rodul unei anumite radiatii electromagnetice, de o anumita lungime de unda. Acestea sunt constituite ca o raza de lumina. Structura interna fiind spectrul electromagnetic... Curcubeul este rodul absorbtiei diferentiate a radiatiilor diverse in atmosfera umeda... Undele electromagnetice ajung diferentiat la adancimi in apa...
Lumea este stratificata pe axa frecventelor electromagnetice, chiar daca noi o vedem ca un singur spatiu. Este de fapt un polispatiu poliintens.
Daca am fi monocromi am trai intr-o lume in care am percepe spatiul tridimensional, la nivelul unei singure culori, dar cu o infinitate de densitati. Am fi oarecum asemeni sportivului care face surfing pe valurile marii.
In acest univers monocrom am avea ca organe de simt doar simtul tactil si eventual am vedea in spatiu prin doua organe de simt tactil expuse ca ochii umani, ori antenele insectelor.
Universul in care existam este insa policrom. Asta inseamna ca pe fiecare lungime de unda putem dezvolta organe de simt. Realitatea este ca organismul nostru poseda cinci simturi recunoscute si ca fiecare este specializat pe o anumita portiune spectrala. Dar fiecare organ de simt are rezonatori pentru o anumita unda electromagnetica. Simtim astfel culorile, simtim gusturile, temperaturile diferite, mirosurile...
Atat faptul ca atomii nu sunt monocromi, caci au spectre largi de emisie-absorbtie, ca fiintele vii nu sunt monocrome, fiind alcatuite din mii de radiatii diferite (atomice, moleculare, macromoleculare...), stelele si galaxiile fiind structuri policrome si ele, demonstreaza ca intre frecventele electromagnetice pot exista grupari , pachete spectrale de unde, din care suntem alcatuiti. Daca undele electromagnetice diferite ca lungime nu interactioneaza intre ele, pot insa alcatui pachete de unde pe care noi le numim: atomi, molecule, macromolecule, vietati, stele...
Din observatiile existente rezulta ca doua unde de aceeasi lungime nu pot ocupa acelasi spatiu, dar in conditii de presiune se pot contopi, rezultand o unda de lungime mult mai mare!
Acest fenomen are loc posibil in cel cunoscut ca radioactivitate naturala.
De asemeni o unda aflata sub stare de depresiune se poate rupe in doua... parti. Aceste parti vor avea lungimi de unda mult mai mici.
Un neutron se descompune in: proton + electron + gamma
Lungimea undei de 1m se descompune in 1,5m + 3m + 10m (exemplu aproximativ)
Vedem cum lungimile de unda rezultante sunt de fapt un pachet de unde, dar de frecvente mai mici.
Masa este rodul marilor frecvente, ca perceptie a noastra fata de microcosmosul electromagnetic.
Cu cat o unda creste in lungime va fi perceputa ca avand o masa mult diminuata.
Tocmai de aceea se observa in lumea particulelor cum descompunerea lor duce efectiv la obtinerea unor particule multiple , dar cu o masa ce tinde efectiv spre zero... Astfel se explica si fenomenul care chinuie mintile cercetatorilor fizicieni: pierderea masei particulelor prin divizare multipla...
Daca rupem o paine in doua, greutatea celor doua jumatati este injumatatita fata de intreg. Acest fapt se intampla pentru ca painea o rupem pe axa densitatilor electromagnetice. Daca rupem un atom in doua, de fapt descompunem un pachet de unde diferite ca lungime de unda. Asta va face ca masa lor totala sa difere de masa rezultata dupa dezmembrare. In acest caz ruperea are loc pe axa frecventelor electromagnetice!!!
Lumea stiintei actuale este un labirint de intrebari fara raspuns. Aceasta deoarece savantii vad lumea policrom, dar o interpreteaza monocrom!
Universul electromagnetic este constituit din sfere concentrice, simultane spatial, dar diferentiate prin undele de lungimi diferite. Cum legile fizicii ne spun ca doua unde electromagnetice de lungimi diferite nu interactioneaza intre ele, rezulta ca lumea este constituita din spatii simultane, dar independente. Aceste spatii sunt monocrome si au fiecare o anumita lungime de unda predominanta ce o populeaza. Avem de fapt o ierarhie de universuri paralele, monocrome, independente si simultane spatial.
Fiecare dintre aceste asa zis universuri paralele este rodul unei anumite radiatii electromagnetice, de o anumita lungime de unda. Acestea sunt constituite ca o raza de lumina. Structura interna fiind spectrul electromagnetic... Curcubeul este rodul absorbtiei diferentiate a radiatiilor diverse in atmosfera umeda... Undele electromagnetice ajung diferentiat la adancimi in apa...
Lumea este stratificata pe axa frecventelor electromagnetice, chiar daca noi o vedem ca un singur spatiu. Este de fapt un polispatiu poliintens.
Daca am fi monocromi am trai intr-o lume in care am percepe spatiul tridimensional, la nivelul unei singure culori, dar cu o infinitate de densitati. Am fi oarecum asemeni sportivului care face surfing pe valurile marii.
In acest univers monocrom am avea ca organe de simt doar simtul tactil si eventual am vedea in spatiu prin doua organe de simt tactil expuse ca ochii umani, ori antenele insectelor.
Universul in care existam este insa policrom. Asta inseamna ca pe fiecare lungime de unda putem dezvolta organe de simt. Realitatea este ca organismul nostru poseda cinci simturi recunoscute si ca fiecare este specializat pe o anumita portiune spectrala. Dar fiecare organ de simt are rezonatori pentru o anumita unda electromagnetica. Simtim astfel culorile, simtim gusturile, temperaturile diferite, mirosurile...
Atat faptul ca atomii nu sunt monocromi, caci au spectre largi de emisie-absorbtie, ca fiintele vii nu sunt monocrome, fiind alcatuite din mii de radiatii diferite (atomice, moleculare, macromoleculare...), stelele si galaxiile fiind structuri policrome si ele, demonstreaza ca intre frecventele electromagnetice pot exista grupari , pachete spectrale de unde, din care suntem alcatuiti. Daca undele electromagnetice diferite ca lungime nu interactioneaza intre ele, pot insa alcatui pachete de unde pe care noi le numim: atomi, molecule, macromolecule, vietati, stele...
Din observatiile existente rezulta ca doua unde de aceeasi lungime nu pot ocupa acelasi spatiu, dar in conditii de presiune se pot contopi, rezultand o unda de lungime mult mai mare!
Acest fenomen are loc posibil in cel cunoscut ca radioactivitate naturala.
De asemeni o unda aflata sub stare de depresiune se poate rupe in doua... parti. Aceste parti vor avea lungimi de unda mult mai mici.
Un neutron se descompune in: proton + electron + gamma
Lungimea undei de 1m se descompune in 1,5m + 3m + 10m (exemplu aproximativ)
Vedem cum lungimile de unda rezultante sunt de fapt un pachet de unde, dar de frecvente mai mici.
Masa este rodul marilor frecvente, ca perceptie a noastra fata de microcosmosul electromagnetic.
Cu cat o unda creste in lungime va fi perceputa ca avand o masa mult diminuata.
Tocmai de aceea se observa in lumea particulelor cum descompunerea lor duce efectiv la obtinerea unor particule multiple , dar cu o masa ce tinde efectiv spre zero... Astfel se explica si fenomenul care chinuie mintile cercetatorilor fizicieni: pierderea masei particulelor prin divizare multipla...
Daca rupem o paine in doua, greutatea celor doua jumatati este injumatatita fata de intreg. Acest fapt se intampla pentru ca painea o rupem pe axa densitatilor electromagnetice. Daca rupem un atom in doua, de fapt descompunem un pachet de unde diferite ca lungime de unda. Asta va face ca masa lor totala sa difere de masa rezultata dupa dezmembrare. In acest caz ruperea are loc pe axa frecventelor electromagnetice!!!
Lumea stiintei actuale este un labirint de intrebari fara raspuns. Aceasta deoarece savantii vad lumea policrom, dar o interpreteaza monocrom!
luni, 7 aprilie 2014
OMUL SI UNIVERSUL O REALITATE ELECTROMAGNETICA
OMUL SI UNIVERSUL O REALITATE ELECTROMAGNETICA
NU EXISTA MATERIE VIE SI NEVIE!
In cercetarile efectuate am observat ca oamenii de stiinta limiteaza materia vie ca fiind limitata la nivelul virusului, in sensul ca acesta este considerat viu in interiorul celulelor atacate, dar este considerat anorganic la iesirea din acestea! Aceasta situatie ne spune ca oamenii de stiinta considra virusul ca fiind dual, alternand intre viu si neviu la fiecare generatie! Este desigur o aberatie datorata gandirii referitoare la materia vie. Poate o structura materiala sa fie duala? Asta este ca si cand mortii pot invia, intr-un ciclu infinit...
Putem insa presupune ca intre materia vie si materia nevie nu este nici o deosebire. Faptul ca materia asa zis anorganica nu se inmulteste in timpul vietii noastre nu este un argument ca este diferita de noi! De altfel materia nevie este componenta atat a materiei vii, cat si a schimbului permanent dintre viu si mediul ambiant! Fara materia asa zis anorganica nici materia vie nu ar putea exista sub nici o forma.
Mai degraba putem considera ca avem un singur model material si ca acesta este structurat pe nivele perceptibile in timpi diferiti. Astfel ca din corpul uman fac parte toti atomii implicati in schimburile cu natura..., asa ca nu putem sa excludem o anume componenta a materiei ca fiind nevie.
Suntem in cazul exemplului: un om este bogat numai daca are bani, averi... Daca facem similitudinea dintre bogat si viu, rezulta ca asa cum nu exista bogat fara bani, tot astfel exista si viata ca un cumul intre materia organica si cea anorganica!
In acest caz Universul devine o unica fiinta de forma multiecosistemica, subdivizionata in ecosisteme, specii, organisme, celule, organite, macromolecule, molecule, atomi, subatomi...
Sa fie Universul o superfiinta si sa dispara diferenta mintala dintre viu si neviu?
NU EXISTA MATERIE VIE SI NEVIE!
In cercetarile efectuate am observat ca oamenii de stiinta limiteaza materia vie ca fiind limitata la nivelul virusului, in sensul ca acesta este considerat viu in interiorul celulelor atacate, dar este considerat anorganic la iesirea din acestea! Aceasta situatie ne spune ca oamenii de stiinta considra virusul ca fiind dual, alternand intre viu si neviu la fiecare generatie! Este desigur o aberatie datorata gandirii referitoare la materia vie. Poate o structura materiala sa fie duala? Asta este ca si cand mortii pot invia, intr-un ciclu infinit...
Putem insa presupune ca intre materia vie si materia nevie nu este nici o deosebire. Faptul ca materia asa zis anorganica nu se inmulteste in timpul vietii noastre nu este un argument ca este diferita de noi! De altfel materia nevie este componenta atat a materiei vii, cat si a schimbului permanent dintre viu si mediul ambiant! Fara materia asa zis anorganica nici materia vie nu ar putea exista sub nici o forma.
Mai degraba putem considera ca avem un singur model material si ca acesta este structurat pe nivele perceptibile in timpi diferiti. Astfel ca din corpul uman fac parte toti atomii implicati in schimburile cu natura..., asa ca nu putem sa excludem o anume componenta a materiei ca fiind nevie.
Suntem in cazul exemplului: un om este bogat numai daca are bani, averi... Daca facem similitudinea dintre bogat si viu, rezulta ca asa cum nu exista bogat fara bani, tot astfel exista si viata ca un cumul intre materia organica si cea anorganica!
In acest caz Universul devine o unica fiinta de forma multiecosistemica, subdivizionata in ecosisteme, specii, organisme, celule, organite, macromolecule, molecule, atomi, subatomi...
Sa fie Universul o superfiinta si sa dispara diferenta mintala dintre viu si neviu?
Materia vie de la biochimie la biofizica
Se stie cu cata greutate si suferinta au aparut in stiinta ideile mari ale cunoasterii. In prezent stiinta contemporana se afla intr-un punct de cotitura. Este momentul ca materia vie sa fie reconsiderata ca fiind un fenomen biofizic si nu unul biochimic. Este ca si cand omenirea avea de ales in a considera ca pamantul este centrul Universului, sau se invarte in jurul Soarelui!
Pentru a se ajunge insa la o astfel de viziune novatoare si absolut necesara, va trebui ca societatea stiintifica si chiar societatea in intregimea ei sa inteleaga diferenta dintre gandirea biochimica si gandirea biofizica legata de structura si evolutia materiei vii.
Pentru a accepta noua viziune va trebui sa intelegem mai intai ce este materia in sine si cu atat mai mult materia vie!
In prezent se spune ca avem atomi situati la dimensiuni de sub 1 angstrom care se aduna in structuri de diferite marimi pana la nivel macrocosmic, ramanind distantati intre ei , prin distante enorme fata de ceea ce ar reprezenta in fapt structura lor la nivel subatomic... In stiinta contemporana aproape nimic alcatuieste aproape infinitul!
Daca regandim intreaga viziune a lumii din punct de vedere electromagnetic, avem un Univers alcatuit din unde electromagnetice pe o axa a frecventelor (lungimi diverse de unde) si pe o axa a densitatii fiecarei radiatii monocrome in parte. Cu alte cuvinte avem de a face cu o lume alcatuita din oscilatii multiple in densitati multiple. Adica exact ceea ce ochii nostrii percep: frecventele (culorile) si densitatile acestora (se mai spune intensitatile culorilor).
Toate organele noastre de simt percep universul ambiant doar ca frecventa si densitate(intensitate), adica exact axele spectrului electromagnetic.
Atomii in acest caz sunt in fapt unde electromagnetice de foarte mare frecventa, in timp ce spatiul cosmic este o realitate principala a lungimilor de unda cosmice. Asa se explica de ce nimeni nu vede structurile atomice in forme solide, materiale, ci ca structuri ondulatorii multiple, cu subdiviziuni infinite ca dimensiuni microcosmice. De asemeni spatiul macrocosmic este in fapt populat de unde macroscopice, in care avem o infinitate de subdiviziuni pe axa frecventelor electromagnetice.
Un Univers explicat ca o realitate electromagnetica este extrem de incitant! Se poate explica de ce Universul este infinit nu doar in spatiu si timp, ci si in micro si macrocosmos. Se poate explica materia ca un ansamblu de frecvente si densitati diferite (de fapt acele cunoscute spectre de linii atomice, moleculare, macromoleculare, a organitelor celulare, organismelor, ecosistemelor biologice, stelare, galactice...).
De asemeni se poate explica structura sub forma de organite celulare rezonante cu spectrul electromagnetic solar...
Iata asadar cum o noua viziune asupra lumii inconjuratoare poate schimba stiinta umana din radacini!
Pentru a se ajunge insa la o astfel de viziune novatoare si absolut necesara, va trebui ca societatea stiintifica si chiar societatea in intregimea ei sa inteleaga diferenta dintre gandirea biochimica si gandirea biofizica legata de structura si evolutia materiei vii.
Pentru a accepta noua viziune va trebui sa intelegem mai intai ce este materia in sine si cu atat mai mult materia vie!
In prezent se spune ca avem atomi situati la dimensiuni de sub 1 angstrom care se aduna in structuri de diferite marimi pana la nivel macrocosmic, ramanind distantati intre ei , prin distante enorme fata de ceea ce ar reprezenta in fapt structura lor la nivel subatomic... In stiinta contemporana aproape nimic alcatuieste aproape infinitul!
Daca regandim intreaga viziune a lumii din punct de vedere electromagnetic, avem un Univers alcatuit din unde electromagnetice pe o axa a frecventelor (lungimi diverse de unde) si pe o axa a densitatii fiecarei radiatii monocrome in parte. Cu alte cuvinte avem de a face cu o lume alcatuita din oscilatii multiple in densitati multiple. Adica exact ceea ce ochii nostrii percep: frecventele (culorile) si densitatile acestora (se mai spune intensitatile culorilor).
Toate organele noastre de simt percep universul ambiant doar ca frecventa si densitate(intensitate), adica exact axele spectrului electromagnetic.
Atomii in acest caz sunt in fapt unde electromagnetice de foarte mare frecventa, in timp ce spatiul cosmic este o realitate principala a lungimilor de unda cosmice. Asa se explica de ce nimeni nu vede structurile atomice in forme solide, materiale, ci ca structuri ondulatorii multiple, cu subdiviziuni infinite ca dimensiuni microcosmice. De asemeni spatiul macrocosmic este in fapt populat de unde macroscopice, in care avem o infinitate de subdiviziuni pe axa frecventelor electromagnetice.
Un Univers explicat ca o realitate electromagnetica este extrem de incitant! Se poate explica de ce Universul este infinit nu doar in spatiu si timp, ci si in micro si macrocosmos. Se poate explica materia ca un ansamblu de frecvente si densitati diferite (de fapt acele cunoscute spectre de linii atomice, moleculare, macromoleculare, a organitelor celulare, organismelor, ecosistemelor biologice, stelare, galactice...).
De asemeni se poate explica structura sub forma de organite celulare rezonante cu spectrul electromagnetic solar...
Iata asadar cum o noua viziune asupra lumii inconjuratoare poate schimba stiinta umana din radacini!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)